STREPTOCID substantiv neutru, Medicament din grupul sulfamidelor, folosit în tratamentul anghinei, meningitei epidemice, abceselor purulente și altor boli infecțioase. Orig necun. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a urbaniza
A URBANIZA, urbanizez, verb: A face să se urbanizeze; a orăşeniza. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urbaniser (DEX ’09).
Cum se pronunță: a urâți
A URÂȚI, urâțește, verb: A face să se urâţească; a sluţi; a poci. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din urât (DEX ’09).
Cum se pronunță: stropitoare
STROPITOARE ~ori substantiv feminin, 1) Vas cilindric, cu toartă și cu un tub lateral terminat printr-o sită, care servește la stropit (florile, legumele etc.). 2) Vehicul prevăzut cu un recipient pentru apă, folosit pentru stropitul străzilor și al grădinilor publice. Din v. a stropi+ suf. ~toare, orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stropeală
STROPEALĂ ~eli substantiv feminin, pop. 1) v. A STROPI. 2) Soluție cu care se stropește ceva. Din v. a stropi+ suf. ~eală, orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a strictura
A STRICTURA ~ez, vb. tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să fie mai strâmt, micșorând secțiunea de curgere a unui fluid; a îngusta; a strâmta. Din lat. strictura. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strict. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a stricni
A STRICNI~esc, vb tranz. reg. 1) (animale) A cresta cu stricneaua (pentru a lăsa să curgă sângele rău). 2) (pești) A deschide printr-o tăietură lungă și adâncă (pentru a scoate măruntaiele). 3) fig. A lovi puternic cu biciul (până la sânge); a șfichiui. Din ucr. striknuti, rus. Streknuti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană striknuti. […]
Cum se pronunță: stronțiu
STRONȚIU substantiv neutru, Metal, alb-argintiu, ai cărui compuși au diferite întrebuințări (la fabricarea fotoelementelor, rachetelor de semnalizare, a sticlei etc.). Din fr. strontium, germ. Strontium. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strontium. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stronțianit
STRONȚIANIT substantiv neutru, Carbonat natural de stronțiu. Din fr. strontianite. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strontianite. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strongiloză
STRONGILOZĂ substantiv feminin, Boală provocată de strongili și caracterizată prin tulburări ale aparatului digestiv și, mai rar, ale celui respirator. [G.-D. strongilozei]. Din fr. strongylose. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strongylose. (DEX ’09)

