STUPEFIANT I ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) adj., Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant]. Din fr. stupéfiant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupéfiant. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: urbanizare
URBANIZARE, urbanizări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) urbaniza; 2. Proces istoric de creştere a oraşelor şi a rolului lor în dezvoltarea societăţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: orășenizare, (rar) citadinizare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) urbaniza (DEX ’09).
Cum se pronunță: urbanitate
URBANITATE, substantiv feminin: Comportate civilizată. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cuviință, decență, politețe, respect (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urbanité; limba latină: urbanitas, -atis (DEX ’09).
Cum se pronunță: urbanistică
URBANISTICĂ, substantiv feminin: Ştiinţă care se ocupă cu studiul amenajării localităţilor orăşeneşti existente, precum şi cu proiectarea de noi oraşe. Sursa: DEX ’09 Sinonime: urbanism (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: urban + suf. -istic (DEX ’09).
Cum se pronunță: urbanistic
URBANISTIC, -Ă, urbanistici, -ce, adjectiv: Care ţine de urbanistică; propriu urbanisticii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: edilitar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: urban + suf. -istic (DEX ’09).
Cum se pronunță: urbanist
URBANIST, -Ă, urbaniști, -ste, substantiv masculin și feminin: Persoană specializată în urbanistică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urbaniste (DEX ’09).
Cum se pronunță: urbanism
URBANISM, substantiv neutru: urbanistică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urbanisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: urban
URBAN, -Ă, urbani, -e, adjectiv 1. Care ţine de urbe; propriu urbei; de oraş; orăşenesc; citadin; 2. Care denotă politeţe rafinată; caracterizat prin urbanitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: orășenesc, (livr.) citadin, (înv. și reg.) târgoveț, binecrescut, civilizat, manierat, politicos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urbain; limba latină: urbanus (DEX ’09).
Cum se pronunță: urât III
URÂT, -Ă, urâți, -te, adjectiv 1. (şi substantival) Care este neplăcut la înfăţişare; lipsit de frumuseţe şi armonie; 2. Care este contrar bunei-cuviințe; necuviincios; 3. (despre vreme sau despre fenomene atmosferice) Care nu este prielnic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: grav, greu, periculos, primejdios, serios, (arg.) nasol, diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, (pop. […]
Cum se pronunță: urât II
URÂT, substantiv neutru 1. Stare a omului care se plictiseşte; depresiune sufletească uşoară (cauzată de lipsa interesului); plictiseală; 2. Dezgust față de cineva sau de ceva. Sursa: DEX ’09, dexonline Sinonime: plictiseală, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scârbă, silă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) urî (DEX ’09).
