Articles Tagged: cum se pronunta

STUDIOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., Care studiază cu stăruință; sârguincios la învățătură. [Sil. -di-os]. Din fr. studieux, it. studioso. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză studieux. (DEX ’09)

STUDIO~uri substantiv neutru, 1) (la un centru de radiodifuziune și televiziune) Local special amenajat și înzestrat cu echipament special unde se înregistrează sau de unde se transmit direct în eter programele. 2) Întreprindere care se ocupă cu producția de filme. ~ cinematografic. 3) Atelier de lucru al unui artist plastic. 4) Teatru mic lângă un […]

STUDENȚIME substantiv feminin, (colectiv de la student) 1) Totalitate a studenților (dintr-o țară sau dintr-o localitate). 2) Mulțime de studenți. Din it. studente + suf. ~ime. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studente. (DEX ’09)

STUDENȚIE substantiv feminin, Perioadă în care cineva este student; stare de student. Ani de ~. [G.-D. studenției]. Din it. studente + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studente. (DEX ’09)

STUDENȚEȘTE adv. În felul studenților; cum obișnuiesc studenții; ca studenții. Din it. studente + suf. ~ește. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studente. (DEX ’09)

STUDENȚESC ~ească (~ești) adj., Care ține de studenți; propriu studenților. Viață ~ească. Cămin ~. Din it. studente, germ. Student, lat. studens, ~ntis + suf. ~esc. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studente. (DEX ’09)

STUDENT ~tă (~ți, ~te) substantiv masculin și feminin, Persoană care își face studiile într-o instituție de învățământ superior. Din it. studente, germ. Student, lat. studens, ~ntis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană studente. (DEX ’09)

STUDENIȚĂ ~e substantiv feminin, 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe și cu fruct capsulă. 2) Mică plantă cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori verzui, fără petale. Din bulg., sb. studenica. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară studenica. (DEX ’09)

STUCATURĂ ~i substantiv feminin, arhit. Element ornamental în relief pentru decorarea interiorului unei clădiri. Din it. stuccatura, germ. Stukatur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stuccatura. (DEX ’09)

STUCATOR ~i substantiv masculin, Muncitor specializat în lucrările de stucatură. Din it. stucatore, fr. stucateur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stucatore. (DEX ’09)