STUC ~uri substantiv neutru, Amestec de ipsos cu praf de marmură, clei și substanțe minerale colorante, care, prin uscare și lustruire, capătă aspectul marmurii. Din fr. stuc, it. stucco, germ. Stuck. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stuc. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: struț
STRUȚ ~i substantiv masculin, Pasăre exotică de talie mare, cu gât lung și cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte și cu penaj negru sau brun-cenușiu. Din lat. struthio, ~onis, it. struzzo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină struthio. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strungărie
STRUNGĂRIE ~i substantiv feminin, 1) Meserie de strungar; strungărit. 2) Atelier sau secție a unei întreprinderi unde se lucrează la strung. [G.-D. strungăriei]. Din sl. strungu + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strungăreață
STRUNGĂREAȚĂ ~ețe substantiv feminin, rar (la oameni) Distanță mai mare decât cea obișnuită între dinții incisivi de sus. Din strungă (cuv. autoht) + suf. ~ăreață. Etimologie: Cuvânt autohton. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strungă
STRUNGĂ ~gi sustantiv feminin, 1) Loc (la o stână) pe unde trec oile câte una pentru a fi mulse. 2) Trecătoare îngustă în munți; strâmtoare. 3) v. STRUNGĂREAȚĂ. Cuv. autoht. Etimologie: Cuvânt autohton. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a studia
A STUDIA~ez 1. Vb. tranz. 1) A însuși prin instruire. ~ istoria. 2) A supune unei analize; a investiga; a cerceta; a considera; a analiza. 3) A privi cu atenție (pentru a cunoaște mai bine); a cerceta; a examina. 2. intranz. A-și face studiile; a urma cursurile unei instituții de învățământ. ~ la universitate. [Sil. […]
Cum se pronunță: a strunji
A STRUNJI~esc vb. tranz. (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. Din sl. strungu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a strungări I
A STRUNGĂRI I ~esc 1. Vb. intranz. A practica ocupația de strungar; a fi strungar; a lucra la strung. 2. tranz. rar (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. Din sl. strungu + suf. ~ări. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a strungări II
A STRUNGĂRI II ~esc pop. 1. Vb. tranz. (oi) A mâna la strungă. 2. intranz. A da oile la strungă. Din sl. strungu + suf. ~ări. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupar
STUPAR ~i substantiv masculin, Lucrător specializat în creșterea și îngrijirea albinelor; albinar; prisăcar; apicultor. Din lat. stupus + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stupus. (DEX ’09)
