Articles Tagged: cum se pronunta

SUBSUOARĂ, subsori: substantiv feminin, 1) Partea de sub braț, în locul de articulare a acestuia cu umărul. * La ~ sub braț. A sta (sau a ședea) cu mâinile ~ a pierde vremea degeaba; a lenevi. 2) Spațiu cuprins între baza frunzei sau a ramurii și lujerul sau tulpina plantei. [Sil. -su-oa-]. Din sub- + […]

SUBSIDIU, subsidii: substantiv neutru, Sumă de bani acordată (de stat) unui așezământ sau unei organizații cu titlu de ajutor; ajutor bănesc; donație; subvenție. [Sil. -diu]. Din fr. subside, lat. subsidium. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subsidie. (DEX ’09)

SUBSIDIAR, subsidiară (subsidiari, subsidiare): adj. Care constituie un element accesoriu în susținerea unei argumentări; secundar; suplimentar; auxiliar. ◊ În ~ în afară de ceea ce a fost spus. [Sil. -di-ar]. Din fr. subsidiare, lat. subsidiarius. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subsidiare. (DEX ’09)

SUBSEMNAT, subsemnată (subsemnați, subsemnate): substantiv masculin și feminin, Persoană care semnează sub cele scrise (sau spuse). Din sub- + lat. signum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină signum. (DEX ’09)

SUBSECRETAR, subsecretari: substantiv masculin (în unele state): ~ de stat ministru adjunct și membru al guvernului. [Sil. -se-cre-]. Din sub- + fr. secrétaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză secrétaire. (DEX ’09)

A SUBSUMA, subsumez: vb tranz. (noțiuni restrânse) A încadra într-o noțiune mai largă. Din fr. subsumer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subsumer. (DEX ’09)

A SUBSTITUI, substitui: vb. tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzătoare (punând în loc altceva sau pe altcineva); a înlocui. 2) A schimba (într-o calitate), ținând locul (temporar); a înlocui; a suplini. [Sil. sub-sti-]. Din fr. substituer, lat. substituere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză substituer. (DEX ’09

A SUBSTANTIVIZA, substantivizez: vb. tranz. A face să se substantivizeze. Din lat. substantivum + suf. ~iza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină substantivum. (DEX ’09)

A SE SUBSTANTIVIZApers. 3 se substantivizează: vb. intranz. (despre adjective, adverbe etc.) A căpăta valoare de substantiv. Din lat. substantivum + suf. ~iza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină substantivum. (DEX ’09)

A SE SUBSTANTIVApers. 3 se substantivizează: vb. intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. Din fr. substantiver. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză substantiver. (DEX ’09)