Articles Tagged: cum se pronunta

SUBSTRAT, substraturi: substantiv neutru, 1) Strat peste care se află alt strat. 2) filoz. Bază materială a unor fenomene sau stări, care există independent de calitățile lor și constituie esența lor. 3) lingv. Ansamblu de elemente păstrate într-o limbă din limba populației autohtone de altă dată. 4) fig. Suport adevărat, dar ascuns, al unei acțiuni; […]

SUBSTITUENT, substituenți: subsantiv masculin, Substanță care poate substitui o altă substanță cu proprietăți similare. [Sil. sub-sti-tu-ent]. Din germ. Substituent, it. substituente. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Substituent. (DEX ’09)

SUBSTAȚIE, substații: substantiv feminin, Stație auxiliară sau intermediară. Din sub- + lat. statio. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba latină statio. (DEX ’09)

SUBSTANTIVAL, substantivală (substantivali, substantivale): adj, Care ține de substantive; propriu substantivelor. Articol ~. Valoare ~ă. Din fr. substantival. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză substantival. (DEX ’09)

SUBSTANTIV, substantive: substantiv neutru, lingv. Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce denumesc obiecte (ființe, lucruri, stări, fenomene etc.). [Sil. sub-stan-]. Din lat. substantivum, fr. substantive. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină substantivum. (DEX ’09)

SUBSTANȚIALISM: substantiv neutru, Teorie filozofică conform căreia existența substanței este esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor. Din fr. substantialisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză substantialisme. (DEX ’09)

SUBSTANȚIAL, substanțială (substanțiali, substanțiale) 1) Care ține de substanță; propriu substanței. 2) Care este de primă importanță; foarte important; primordial; cardinal; fundamental; esențial; principal. Aport ~. 3) Care se impune prin importanță; de importanță deosebită; important; considerabil. 4) (despre alimente) Care conține multe substanțe nutritive; bogat în substanțe hrănitoare. [Sil. sub-stan-ți-al]. Din fr. substantiel, lat. […]

SUBSTANȚĂ, substanțe: substantiv feminin, 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichidă. ~ gazoasă. ~ solidă. 2) Esență calitativă a materiei, care există prin sine însăși și constituie esența lucrurilor indiferent de varietatea și modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii și al compoziției. ~ organică. ~ […]

SUBSPECIE, subspecii: substantiv feminin, biol. Categorie sistematică intermediară între specie și individul sau elementul concret. [G.-D. subspeciei; Sil. sub-spe-ci-e]. Din sub- + lat. species. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină species. (DEX ’09)

SUBSOL, subsoluri: substantiv neutru, 1) Parte a scoarței terestre situate dedesubtul solului. 2) Parte a unei clădiri situată mai jos de suprafața solului; etaj subteran. 3) Spațiu din partea de jos a unei pagini de ziar, unde se publică articole mari. 4) Parte din josul unei pagini de carte unde se fac trimiteri bibliografice sau […]