Articles Tagged: cum se pronunta

ECHIVALENT, -Ă, echivalenți, -te, adjectiv: Care echivalează; cu valoare egală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: concordant (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équivalent; limba latină: aequivalens, -ntis (DEX ’09).

ECHIVALENT, echivalente, substantiv neutru 1. Mărime care indică echivalenţa a două forţe sau a două acţiuni; 2. Marfă care poate servi la exprimarea valorii altei mărfi în procesul schimbului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équivalent; limba latină: aequivalens, -ntis (DEX ’09).

ECHIVALENȚĂ, echivalențe, substantiv feminin: Egalitate cantitativă sau calitativă; proprietate a obiectelor de a fi egale (ca valoare, sens etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: concordanță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équivalence (DEX ’09).

ECHITATE, echități, substantiv feminin: Principiu moral sau juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; dreptate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équité; limba latină: aequitas, -atis (DEX ’09).

ECHITABIL, -Ă, echitabili, -e, adjectiv: Care se bazează pe echitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: just (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équitable (DEX ’09).

ECHIPROBABIL, -Ă, echiprobabili, -e, adjectiv: (despre evenimente) Care are şanse egale de a se produce cu ale altora. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équiprobable (DEX ’09).

ECHIPOTENȚIAL, -Ă, echipotențiali, -e, adjectiv: Care are potenţial egal; cu potenţial identic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équipotentiel (DEX ’09).

ECHILIBRU, echilibre, substantiv neutru 1. Stare a unui corp care este supus acţiunii unor forţe fără a-i schimba poziţia; 2. Poziţie verticală sau atitudine stabilă a unui corp în spaţiu; 3. Concordanţă între lucruri opuse sau diferite; 4. (fig.) Stare de linişte sufletească. Sursa: DEX ’09 Sinonime: stabilitate, cumpănă, cumpăneală, cumpănire, (rar) statică, armonie (Sursă: […]

ECHILIBRISTICĂ, substantiv feminin 1. Arta de a-şi păstra echilibrul în situaţii neobişnuite; 2. (fig. peior.) Posibilitatea de a se descurca uşor în situaţii dificile; totalitate a acţiunilor şi mijloacelor folosite în acest scop. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din echilibrist (DEX ’09).

ECHILIBRIST, -Ă, echilibriști, -ste, substantiv masculin și feminin: Artist de circ care practică echilibristica. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équilibriste (DEX ’09).