GURĂ, guri, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; 2. Organ cu care se hrănește o ființă; 3. Organ al vorbirii; 4. Organ al cântării; 5. Deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: gureș
GUREȘ, -Ă, gureși, -e, adjectiv. Înseamnă: 1. (despre persoane) Care vorbește mult; guraliv; 2. (despre păsări) Care ciripește întruna. Sursa: DEX ’09 Sinonime: clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: gură+ -eș (DEX ’09).
Cum se pronunță: gurgui
GURGUI, gurguie, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Parte în formă de cioc de la gura unor vase (care înlenește turnarea unui lichid); 2. Vârf al opincii, strâns cu curelușă; 3. Vârf al mamelei; mamelon; 4. Creastă a unui deal sau a unui munte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: țâță, mamelon (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: guriță
GURIȚĂ, gurițe, substantiv feminin. Înseamnă: (diminutiv de la gură) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune; sărut. Sursa: DEX ’09 Sinonime: piscoaie, vrană (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: gură+ -iță (DEX ’09).
Cum se pronunță: a gurlui
A GURLUI, gurluie, verb. Înseamnă: (despre porumbei şi despre turturele) A scoate sunete prelungi şi repetate, caracteristice speciei; a face «gur-gur»; a ugui; a gânguri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a grunguni; a gogoni, a turui(Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Este un cuvânt onomatopeic, imită un sunet din natură (DEX ’09).
Cum se pronunță: gnostic II
GNOSTIC, gnostici, substantiv masculin. Înseamnă: Adept al gnosticismului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: gnostique; limba latină: gnosticus (DEX ’09).
Cum se pronunță: glumă
GLUMĂ, glume, substantiv feminin. Înseamnă: Vorbă sau faptă hazlie, care provoacă râsul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ghidușie, năzbâtie, năzdrăvenie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică; (Mold.) prujă, prujitură, anecdotă, snoavă, farsă (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: glumu; limba bulgară: gluma (DEX ’09).
Cum se pronunță: roibă
ROIBĂ, roibe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguieţe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui şi cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conţine o substanţă colorantă roşie, folosită în industria textilă; garanţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (plural), buruiana-faptului (Sursă: Sinonime […]
Cum se pronunță: roib
ROIB, ROAIBĂ, roibi, roaibe, adjectiv (și substantiv): (despre cai) Care are părul roşcat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: roșcat, (reg.) roibat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: robeus (DEX ’09).
Cum se pronunță: roi
ROI, roiuri, substantiv neutru 1. Grup de albine pornite, împreună cu matca lor, în căutarea unui adăpost; 2. (fig.) Grup de fiinţe sau de obiecte în mişcare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: matcă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: roj (DEX ’09).
