Articles Tagged: cum se pronunta

EPISODIC, adverb: Din când în când; cu intermitenţe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épisodique (DEX ’09).

EPISODIC, -Ă, episodici, -ce, adjectiv: Care ţine de episod; caracteristic unui episod. Sursa: DEX ’09 Sinonime: secundar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épisodique (DEX ’09).

EPISTEMOLOGIE, substantiv feminin: Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoaşterii umane în cadrul diferitelor ştiinţe; teorie a cunoaşterii ştiinţifice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épistemologie (DEX ’09).

EPISTOLĂ, epistole, substantiv feminin 1. Comunicare în scris, transmisă cuiva (de obicei, prin poştă); scrisoare; răvaş; 2. Specie literară în care se tratează un subiect filozofic, moral, artistic sub formă de scrisoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: epistola (DEX ’09).

EPISTOLAR, -Ă, epistolari, -e, adjectiv 1. Care ţine de epistole; 2. Care are caracter de epistolă; realizat sub formă de epistolă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épistolaire; limba latină: epistolaris (DEX ’09).

EPITAF, epitafuri, substantiv neutru 1. Inscripţie funerară făcută pe placa de la mormântul cuiva; 2. Poezie scrisă cu prilejul morţii cuiva; 3. (bis.) Bucată de stofă, pe care este reprezentată imaginea lui Isus Hristos mort; aer. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: epitaphion; limba franceză: épitaphe (DEX ’09).

EPITELIU, epitelii, substantiv neutru: Ţesut care formează învelişul extern al corpului sau al cavităţilor sale interne. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épithelium; limba latină: epithelium (DEX ’09).

EPITET, epitete, substantiv neutru 1. Cuvânt lămuritor cu funcţie expresivă, care determină un substantiv sau un verb; 2. Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (lit.) calificativ (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épithete; limba latină: epitheton (DEX ’09).

EPITROP, epitropi, substantiv masculin 1. Persoană care tutelează pe cineva; om care are grijă de o persoană incapabilă de a acţiona independent (minor, bătrân ş. a.) şi administrează bunurile ei materiale; tutore; 2. (înv.) Administrator al unor bunuri, mai ales bisericeşti. Sursa: DEX ’09 Sinonime: tutore, efor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]