Articles Tagged: cum se pronunta

EPRUVETĂ, epruvete, substantiv feminin: Obiect de probă supus unor încercări în vederea determinării proprietăţii materialului respectiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éprouvette (DEX ’09).

EPISOD, episoade, substantiv neutru 1. Acţiune secundară într-o operă artistică (film, piesă, roman etc.) menită să varieze expunerea; 2. Întâmplare de mică importanţă din viaţa unui om. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fragment, scenă, întâmplare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épisode (DEX ’09).

EPISCOPIE, episcopii, substantiv feminin 1. Funcţie de episcop; episcopat; 2. Perioada de timp în care un episcop îşi deţine funcţia; 3. Diviziune administrativă bisericească condusă de un episcop; eparhie; 4. Sediul episcopului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: episkopía (DEX ’09).

EPISCOPAT, episcopate, substantiv neutru 1. Funcţia de episcop; 2. Timpul cât este în funcţie un episcop. Sursa: DEX ’09 Sinonime: episcopie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiscopat; limba latină: episcopatus (DEX ’09).

EPISCOPAL, -Ă, episcopali, -e, adjectiv 1. Care aparţine episcopului; de episcop; 2. Care ţine de episcopie; propriu episcopiei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) diecezan, eparhial, (înv.) pastoral, vlădicesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiscopal; limba latină: episcopalis (DEX ’09).

EPISCOP, episcoape, substantiv neutru 1. Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a obiectelor opace; 2. Dispozitiv optic folosit la tancuri pentru a face observări în câmpul de luptă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Episkop (DEX ’09).

EPISCOP, episcopi, substantiv masculin (folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) 1. Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit; 2. Conducător al unei eparhii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: episckopos; limba latină: episcopus (DEX ’09).

EPILOG, epiloguri, substantiv neutru 1. Rezumat al unei lucrări literare, plasat la sfârşitul acesteia; 2. (fig.) Deznodământ al unei acţiuni, al unei situaţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: deznodământ (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épilogue; limba latină: epilogus (DEX ’09).

EPILEPTIC, -Ă, epileptici, -ce, I. adjectiv: Care ţine de epilepsie; propriu epilepsiei; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care suferă de epilepsie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) comițial, (reg.) năbădăios, stropșit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épileptique; limba latină: epilepticus (DEX ’09).

EPILEPSIE, epilepsii, substantiv feminin: Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive şi prin pierderea cunoştinţei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) (înv. și pop.) nevoie, (pop.) năbădăi, (pl.), pedepsie, poceală, răutate, stropșeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (înv. și reg.) stropșire, stropșitură, (reg.) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilv.) agâmbală, (prin Munt.) […]