EXEGET, exegeți, substantiv masculin – Persoană care practică exegeza. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exégete”
Articles Tagged: how to pronounce
Cum se pronunță: executoriu
EXECUTORIU, executorie, adjectiv jur. – Care poate fi executat. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “executorius” și din limba franceză “exécutoire”
Cum se pronunță: executor
EXECUTOR, executoare (~ori, ~oare), adjectiv și substantiv neutru – v. EXECUTIV. * ~ judecătoresc – persoană autorizată să execute hotărârile unei instanțe judecătorești. ~ testamentar – persoană care asigură executarea ultimei voințe a autorului unui testament. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “executor, ~oris” și din limba franceză “exécuteur”
Cum se pronunță: executiv
EXECUTIV, executivă (~i, ~e), adjectiv – care are sarcina de a executa (legi, dispoziții). Putere ~ă. Organ ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exécutif”
Cum se pronunță: execuție
EXECUȚIE, execuții, substantiv feminin – 1. v. A EXECUTA. 2. Aducere la îndeplinire a pedepsei capitale. (G.-D. execuției; Sil. -ți-e) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “executio, ~onis” și din limba franceză “exécution”
Cum se pronunță: executant
EXECUTANT, executantă (~ți, ~te), substantiv masculin și feminin – (despre persoane) Care execută ceva (un ordin, o misiune, o lucrare etc.). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exécutant”
Cum se pronunță: exclamare
EXCLAMARE, exclamări – substantiv feminin – v. A EXCLAMA. * Semnul ~ării; semn de punctuație folosit după interjecții, după propoziții exclamative și imperative sau după vocativ. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a exclama”
Cum se pronunță: excizie
EXCIZIE, excizii, substantiv feminin – Operație de secționare și de înlăturare din organism a unui țesut sau a unui organ bolnav. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “excision”
Cum se pronunță: excitator
1. EXCITATOR, excitatoare (~ori, ~oare), adjectiv – Care excită; excitant. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excitator, ~oris” și din limba franceză “excitateur” 2. EXCITATOR, excitatoare, substantiv neutru – Generator electric folosit la alimentarea înfășurării de excitație a unor mașini electrice. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excitator, ~oris” […]
Cum se pronunță: excitație
EXCITAȚIE, excitații, substantiv feminin – 1. Reacție a unui organ, a unui țesut, a unei celule, sub acțiunea unui excitant, manifestată prin contracție, secreție sau impulsuri. 2. elec. Producere a câmpului magnetic inductor util în unele mașini și aparate electrice. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excitatio, ~onis” și din limba franceză […]

