Articles Tagged: how to pronounce

ȚIGĂNĂRIT, substantiv neutru – 1. (în Moldova medievală) Impozit plătit de stăpânii care aveau țigani robi. 2. v. ȚIGĂNIME. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ărit”

ȚIGĂNCUȘĂ, țigăncușe, substantiv feminin – reg. (diminutiv de la “țigancă”) Plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze dințate și flori de culoare galben-roșiatică, cu miros pătrunzător; vâzdoagă; crăiță. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigancă” + sufixul “~ușă”

ȚIGĂNCUȚĂ, țigăncuțe, substantiv feminin – (diminutiv de la “țigancă”) Fată sau femeie tânără brunetă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigancă” + sufixul “~uță”

1. ȚIGĂNEASCĂ, substantiv feminin – mai ales art. Limba țiganilor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ească” 2. ȚIGĂNEASCĂ, substantiv feminin – art. 1. Dans popular bărbătesc caracterizat prin lovituri în podele și bătăi cu palmele peste carâmbi. 2. Melodie după care se execută acest dans. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt […]

ȚIGĂNESC, țigănească (~ești), adjectiv – Care ține de țigani; propriu țiganilor. Port ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~esc”

ȚIGĂNEȘTE, adverb – 1. În felul țiganilor; cum obișnuiesc țiganii; ca țiganii. 2. În limba țigănească. A vorbi ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ește”

A SE ȚIGĂNI, mă țigănesc, verb intranzitiv – pop. 1. A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2. A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din “țigan”

ȚIGĂNIE, țigănii, substantiv feminin – 1. Mahala locuită de țigani. 2. fig. Gălăgie mare. 3. peior. Comportare care denotă lipsă de politețe, de tact. 4. v. ȚIGĂNIME. (G.-D. țigăniei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ie”

ȚIGĂNIME, substantiv feminin – (colectiv de la “țigan”) 1. Totalitate a țiganilor; neam țigănesc. 2. Mulțime de țigani. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~ime”

ȚIGĂNOS, țigănoasă (~oși, ~oase), adjectiv – (despre persoane) 1. Care are aspect de țigan; care seamănă a țigan. 2. Care are maniere țigănești. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + sufixul “~os”