Cum se pronunță: țintar

1. ȚINTAR, țintare, substantiv neutru – Joc de societate în care participanții mută piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt compus din “țintă” + sufixul “~ar” 2. ȚINTAR, țintari, substantiv masculin – Pasăre migratoare, de talie mică, cu penaj castaniu pe spate, roșu în frunte […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țintat

ȚINTAT, țintată (~ți, ~țe), adjectiv – 1. Care este împodobit cu ținte. 2. fig. (despre animale) Care are o pată albă în frunte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt “țintă” + sufixul “~at”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țintaură

ȚINTAURĂ, țintaure, substantiv feminin – Plantă erbacee medicinală, cu tulpină erectă, cu frunze alungite și cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. (G.-D. țintaurei; Sil. -ta-u-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină: “centaurea”  

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țintă

1. ȚINTĂ, ținte, substantiv feminin – 1. Cui mic de metal cu floare, folosit (în cizmărie, curelărie, tapițerie etc.) pentru a fixa ceva. 2. fig. Pată mică albă pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ~ în frunte. (G.-D. țintei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba slavă: “centa” 2. ȚINTĂ, ținte, substantiv feminin […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ținteș

ȚINTEȘ, ținteșă (~i, ~e), adjectiv – 1. (despre persoane) Care țintește bine; bun țintaș. 2. (despre privire, ochi) Care este ațintit într-un punct; orientat într-o anumită direcție; pironit. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țintă” + sufixul “~eș”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a ținti

A ȚINTI, țintesc, verb – 1). tranz. 1. A lua ca țintă; a lua la ochi; a ochi. 2. A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3. fig. A avea în vedere printr-o aluzie; a viza. 4. rar v. A AȚINTI. 2). intranz. 1. A potrivi din ochi ținta pentru a putea […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a țintui

A ȚINTUI, țintuiesc, verb tranzitiv – 1. A bate în ținte (pentru a prinde sau a fixa ceva). 2. fig. (persoane) A sili să rămână nemișcat; a pironi; a imobiliza. 3. A împodobi cu ținte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țintă” + sufixul “~ui”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zaveră

ZAVERĂ, zavere: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) ist. Răscoală a grecilor, din 1821, împotriva jugului turcesc; eterie.2) fig. Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; revoltă; răzvrătire; rebeliune.3) fig. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară:  ZAVERĂ (DEX’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zaț

ZAȚ, zațuri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1)Text cules cu caractere tipografice şi aşezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. 2)Depunere într-un lichid (mai ales cafea); drojdie (de cafea). Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: satz (DEX’09).  

Vezi cum se pronunță →