Cum se pronunță: țigănuș

ȚIGĂNUȘ, țigănuși, substantiv masculin – (diminutiv de la “țigan”) 1. Pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu cioc lung și coroiat, cu picioare lungi și cu penaj aproape negru. 2. Pește dulcicol, răpitor, de talie mică, de culoare neagră pe spate, răspândit în apele mocirloase. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigan” + […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țigărar

ȚIGĂRAR, țigărari, substantiv masculin – Insectă dăunătoare, de talie mică, colorată în albastru, cu nuanțe aurii, care își depune ouăle pe frunze, cărora le dă aspectul unei țigări. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țigară” + sufixul “~ar”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țiglar

ȚIGLAR, țiglari – substantiv masculin – 1. rar Persoană care face țigle. 2. rar Muncitor specializat în acoperirea clădirilor cu țiglă. 3. înv. Negustor de țiglă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țiglă” + sufixul “~ar”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țiglă

ȚIGLĂ, țigle, substantiv feminin – Material de construcție în formă de plăci, fabricat din argilă arsă sau din ciment, folosit pentru acoperit; oală. Acoperiș de ~. (G.-D. țiglei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba sârbă: “cigla”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a flutura

A FLUTURA, flutur, verb 1. (despre pânze, plete etc.) A se mişca neregulat (sub acţiunea vântului); a fâlfâi; 2. (despre păsări, animale) A face mişcări dintr-o parte în alta (cu aripile, cu coarnele etc.); 3. (despre fulgere) A apărea pentru o clipă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: a agita, a clătina, a fâlfâi (Sursă: Sinonime 2002). […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țiitoare

1.ȚIITOARE, substantiv feminin, pop. – Femeie întreținută de un amant. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a ține” + sufixul “~toare” 2. ȚIITOARE, țiitori, substantiv feminin – Loc pe unde trec animalele sălbatice și unde vânătorii stau de pândă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a ține” + sufixul “~toare”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ținc

ȚINC, țincuri, substantiv neutru – Fiecare dintre proeminențele executate la extremitatea a două scânduri care se îmbină, una intrând în golurile celeilalte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Zinke”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țincvais

ȚINCVAIS, substantiv neutru – Oxid de zinc sub formă de pulbere albă, toxică, întrebuințat în vopsitorie și în industria cauciucului; alb de zinc. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Zinkweiss”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se ține

A SE ȚINE, mă țin, verb intranzitiv – I. 1. A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2. A avea stabilitate; a nu cădea. Casa se mai ~. 3. A merge mereu în imediată apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tată-său. 4. A nu se îndepărta (de ceva) conformându-se. […]

Vezi cum se pronunță →