ZARZĂRĂ, zarzăre: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Fruct al zarzărului. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: zarzala, zarzalija (DEX’09 ).
Articles Tagged: how to pronounce
Cum se pronunță: zamparagiu
ZAMPARAGIU, zamparagii: substantiv, gen masculin, care înseamnă: Om de nimic; puşlama; secătură; derbedeu. Sursa: DEX ’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: zampara (DEX ’09).
cum se pronunță: zăcare
ZĂCARE, zăcări: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Boală grea şi de lungă durată. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din verbul: a zăcea și sufixul ~are (DEX’09).
Cum se pronunță: zăbun
ZĂBUN, zăbune: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) înv. Haină (lungă) vătuită pe care o purtau ţăranii.2) Haină lungă şi largă purtată de preoţi şi de călugări.3) înv. Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: zabun (DEX’09).
Cum se pronunță: zabrea
ZĂBREA, zăbrele: substantiv , gen feminin, care înseamnă: 1) mai ales la pl. (la uşi sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă), formând împreună un baraj protector.2)Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: zabralo (DEX’09).
Cum se pronunță: zăbovitor
ZĂBOVITOR, zăbovitoare: adjectiv, care înseamnă: Care manifestă zăbavă; care zăboveşte; tărăgănător; zăbavnic. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt format din verbul: a zăbovi și sufixul ~tor (DEX’09).
Cum se pronunță: execrabil
EXECRABIL, execrabilă (~i, ~e), adjectiv – Care provoacă scârbă, silă; respingător; dezgustător; repulsiv; antipatic. (Sil. e-xe-cra-bil) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “execrabilis” și din limba franceză “exécrable”
Cum se pronunță: excursionist
EXCURSIONIST, excursionistă (~ști, ~ste), substantiv masculin și feminin – Participant la o excursie. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “excursionisste”
Cum se pronunță: excursie
EXCURSIE, excursii, substantiv feminin – Călătorie sau vizitare, de obicei în grup (pe jos sau cu mijloc de transport), cu scop instructiv-educativ, sportiv sau distractiv. (G.-D. excursiei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excursio, ~onis” și din limba franceză “excursion”
Cum se pronunță: excurs
EXCURS, excursuri, substantiv neutru – Abatere de la subiectul tratat, pentru a lămuri o chestiune secundară. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină: “excursus”
