laie, substantiv feminin, 1. Ceată de rromi (nomazi), 2. Ceată dezorganizată și zgomotoasă (de copii, de oameni). Sursa: DEX ‘09 etimologie: limba ucraineană cf. limba poloneză laja, „haită de câini”. silabație: la-ie
Articles Tagged: how to pronounce
Cum se pronunță: laicizare
laicizare, laicizări, substantiv feminin, 1. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. Sursa: DEX ‘09 etimologie: vezi laiciza silabație: la-i-ci-za-re
Cum se pronunță: laiciza
laiciza, laicizez, verb, 1. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. Sursa: DEX ‘09 etimologie: limba franceză laïciser silabație: la-i-ci-za
Cum se pronunță: laicism
laicism, substantiv neutru, 1. Mișcare anticlericală, de sorginte iluministă, susținând independența față de autoritatea ecleziastică, care a apărut la sfârșitul secolului XVIII. Sursa: DEX ‘09 2. Atitudine, manifestare laică; caracter laic. sinonime: laicitate etimologie: limba franceză laïcisme silabație: la-i-cism
Cum se pronunță: laic
laic, laică, laici, adjectiv, 1. adesea substantivat Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu. Sursa: DEX ‘09 sinonime: lumesc mirean antonime: bisericesc cleric religios 1.1. figurat familiar Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. etimologie: limba franceză laïque limba latină laicus silabație: la-ic
Cum se pronunță: laibăraș
laibăraș, laibărașe, substantiv neutru, 1. lăibăraș. Sursa: DEX ‘09 sinonime: lăibăruț etimologie: Laibăr + -aș. silabație: lăi-bă-raș
Cum se pronunță: laibăr
laibăr, laibăre, substantiv neutru, 1. popular Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci. Sursa: DEX ‘09 sinonime: jiletcă lăibărac pieptar vestă diminutive: lăibăraș etimologie: dialectul săsesc leibel silabație: lai-băr
Cum se pronunță: țânțar
ȚÂNȚAR, țânțari, substantiv masculin – Insectă cu corpul și picioarele lungi și subțiri, cu o singură pereche de aripi și cu aparat bucal pentru înțepat și supt, insectă răspândită, de regulă, pe lângă apele stătătoare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “zenzalus”
Cum se pronunță: țângău
ȚÂNGĂU, țângăi, substantiv masculin – Băiat ajuns la vârsta adolescenței; băiețan; puștan. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țânc” + sufixul “~ău”
Cum se pronunță: țânc
ȚÂNC, țânci, substantiv masculin – 1) fam. Pui de câine; cățel. 2) depr. Copil de vârstă mică. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba maghiară “cenk”
