ȚĂRMUITOR, țărmuitoare (-ori, –oare), adjectiv, rar – Care țărmuiește; cu proprietatea de a țărmui. (Sil. -mu-i-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țărmui” + sufixul “-tor”
Articles Tagged: how to pronounce
Cum se pronunță: a țărmui
A ȚĂRMUI, țărmuiesc, intranzitiv – 1) rar A veni (și a se opri) la țărm; a acosta. 2) v. A ȚĂRMURI. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din “țărm” + sufixul “-ui”
Cum se pronunță: țărm
ȚĂRM, țărmuri, substantiv neutru – 1) Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; liman. *-ul mării, litoral. 2) fi. Regiune alăturată unei astfel de fâșii. -ul de nord. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din cuvântul învechit “țărmur”
Cum se pronunță: a țărcui
A ȚĂRCUI, țărcuiesc, tranzitiv – 1) (vite, oi etc). A închide într-un țarc. 2) A prevedea cu un țarc (de jur împrejur); a îngrădi. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țarc” + sufixul “-ui”
Cum se pronunță: țărcălan
ȚĂRCĂLAN, țărcălanuri, substantiv neutru – reg. 1) v. ȚARC. 2) Cerc luminos care apare în jurul unui astru sau al unei surse de lumină; cearcăn. 3) rar Compas de dimensiuni mari folosit de dulgheri. (Pl. și țărcălane) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba maghiară “cirkalom”
Cum se pronunță: țărână
ȚĂRÂNĂ, substantiv feminin – 1) Sol fărâmițat. *Fie-i -a ușoară* formulă folosită la înmormântare. 2) fig. Rămășițe ale unei ființe după moarte. 3) Strat superior al scoarței terestre. (G.-D. țărânei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “terrina”
Cum se pronunță: țărănos
ȚĂRĂNOS, țărănoasă (-oși, –oase), adjectiv, peiorativ – Care are maniere țărănești. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țăran” + sufixul “-os”
Cum se pronuntă: țărănoi
ȚĂRĂNOI, țărănoi, substantiv masculin – (augmentativ de la “țăran”) peiorativ. Persoană cu purtări grosolane; bădăran; mitocan; mârlan; mahalagiu. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țăran” + sufixul “-oi”
Cum se pronunță: țărănism
ȚĂRĂNISM, substantiv neutru – 1) Tendința unor scriitori de a descrie în operele lor viața țărănească. 2) Vorbă sau faptă grosolană. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țăran” + sufixul “-ism”
Cum se pronunță: țărănime
TĂRĂNIME, substantiv feminin – (colectiv de la țăran) 1) Clasă socială alcătuită din populația sătească care se ocupă cu producția agricolă. 2) Totalitate a țăranilor. Întreaga -. 3) Mulțime de țărani. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țăran” + sufixul “-ime”
