Articles Tagged: how to pronounce

ȚARINĂ, țarini, substantiv feminin – 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor. 2) mai ales art. Dans popular executat în perechi, cu mișcări moderate și însoțit de strigăte. 3) Melodie după care se execută acest dans. (G.-D. țarinii) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din substantivul “țară” + sufixul “-ină”

ȚAREVICI, țarevici, substantiv masculin – ist. (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Descendent dintr-o familie de țari; fiu de țar. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba rusă “țarevici” și din limba franceză “tsarévitch”

ȚARCĂ, țărci, substantiv feminin – 1) pop. Pasăre sedentară, de talie medie, cu aripi scurte și coadă lungă, cu penaj alb-negru, foarte gălăgioasă și hrăpăreață; coțofană. 2) fig. peiorativ. Femeie guralivă. (G. -D. țărcii) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba maghiară “szarka”

ȚARC, țarcuri, substantiv neutru – 1) Loc îngrădit pentru închiderea animalelor; ocol; coșar. 2) Îngrăditură în jurul unui stog de fân. 3) reg. Loc special amenajat pentru treierat; arie; fățare. 4) (rar) Mică îngrăditură mobilă, care limitează copiilor spațiul de deplasare, când încep să meargă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba greacă “tsárkos” […]

ȚARAT, țarate, substantiv neutru – Stat guvernat de un țar; monarhie; regat. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țar” + sufixul “at”

ȚAR, țari, substantiv masculin – ist. (în Rusia și în alte țări slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; monarh; suveran; împărat; rigă; rege. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba rusă “țar” și din slavă “țaru”

ȚAPOȘ, țapoșă (-i, -e), adjectiv – 1) (despre coarnele unor animale) Care sunt drepte și ridicate în sus. 2) (despre vite) Care are coarne drepte și ridicate în sus. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țap” + sufixul “oș”

ȚAPINĂ, țapine, substantiv feminin – Unealtă formată dintr-o cange de oțel, fixată într-o coadă de lemn, folosită la manevrarea buștenilor. (G.-D. țapinei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Zappin”

ȚAPINAR, țapinari, substantiv masculin – Muncitor specializat în operații de manevrare a buștenilor (cu țapina). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt compus din țapină + sufixul “ar”