ladino, substantiv neutru, Limbă religioasă a sefarzilor, calchiată, în vocabular și sintaxă, după textele biblice ebraice. Sursa: DEX ‘09 etimologie din franceză: ladino silabație: la-di-no
Articles Tagged: how to pronounce
Cum se pronunță: a țăndări
A ȚĂNDĂRI, țăndăresc, tranzitiv – (rar) A preface în țăndări. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din substantivul “țandără”
Cum se pronuntă: țăcănit
ȚĂCĂNIT, țăcănituri, substantiv neutru – 1) v. “A țăcăni” și “A se țăcăni”. 2) Zgomot caracteristic, produs de un obiect sau de o ființă care țăcănește. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a (se) cățăni”
Cum se pronuntă: a se țăcăni
A SE ȚĂCĂNI, mă țăcănesc, intranz. – A-și pierde judecata; a se țăcăni; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se aliena. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țac” + sufixul “-ăni”
Cum se pronunță: a țăcăni
A ȚĂCĂNI, țăcănesc, verb – 1. intranz. A lovi repetat, producând un zgomot ritmic; a produce țăcănituri; a face “țac-țac”. 2. tranz. pop. A scrie la mașina de dactilografiat; a dactilografia. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țac” + sufixul “-ăni”
Cum se pronunță: țăcălie
ȚĂCĂLIE, țăcălii, substantiv feminin – Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; cioc. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută.
Cum se pronunță: țață
ȚAȚĂ, țațe, substantiv feminin, popular – (folosit și ca termen de adresare) 1) Soră 9sau vară) a unuia dintre părinți, luată în raport cu copiii acestora; mătușă. 2) Soră mai mare sau femeie mai în vârstă; lele. 3) peior. Femeie cu apucături grosolane. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba neogreacă “tsátsa”
Cum se pronunță: țarțam
ȚARȚAM, țarțamuri, substantiv neutru – reg. 1) Garnitură din franjuri, ciucuri sau horbote, aplicată pe marginea unei țesături. 2) la pl. Obiecte mărunte, lipsite de valoare și de gust, folosite drept podoabe; zorzoane. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba maghiară “szerzám”
Cum se pronunță: țarism
ȚARISM, substantiv neutru – ist. Formă de guvernământ monarhică, în care puterea supremă aparținea țarului; regim țarist. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “tsarisme” și din limba rusă “țarizm”
Cum se pronunță: țarină
ȚARINĂ, țarine, substantiv feminin – ist. 1) (în Rusia si în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană; împărăteasă; regină. 2) Soție a țarului. (G.-D. țarinei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “tsarine”
