PLATINĂ, substantiv feminin – 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: platine. (DEX ’09)
