PANAGHIE, panaghii, substantiv feminin – 1. Icoană mică având zugrăvit chipul Fecioarei Maria. 2. (în mănăstiri) Bucată de prescură care se mănâncă în prima săptămână dupa Paști. 3. Prescură pe care preotul o ridică în timpul rugăciunii făcute la patruzeci de zile de la moartea cuiva. * A ridica (cuiva) ~a a) a face parastas unui mort; b) a înjura pe cineva. (G.-D. panaghiei)
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba neogreacă “panagia” și din limba slavă “panagija”
