PANDANTIV, pandantive, substantiv neutru – 1. Obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor. 2. Element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă.
Sursă: NODEX (2002)
Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “pendentif”
