MĂRGĂRIT, mărgărite, substantiv neutru (înv., pop.) 1. Formaţie dură şi strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluşte şi folosită la confecţionarea bijuteriilor; mărgăritar; pierlă; 2. Obiect de valoare foarte mare; mărgăritar.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: margharítis (DEX ’09).
