MĂRGĂRITAR, mărgăritari, substantiv masculin: (înv., reg.) Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoţei şi cu miros foarte plăcut; mărgărit; lăcrimioară.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: margaritári (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.