MĂRGĂRITAR, mărgăritari, substantiv masculin: (înv., reg.) Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoţei şi cu miros foarte plăcut; mărgărit; lăcrimioară.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: margaritári (DEX ’09).

