MĂRGĂRITAR, mărgăritare, substantiv neutru (pop.) 1. Formaţie dură şi strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluşte şi folosită la confecţionarea bijuteriilor; perlă; mărgărit; 2. (fig.) Obiect de valoare foarte mare; mărgărit.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: margaritári (DEX ’09).
