Cum se pronunță: strai II
STRAI II ~iuri substantiv neutru, Parâmă folosită pentru fixarea părții superioare a catargului de proră. Din it. stagilo. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: stradelă
STRADELĂ ~e substantiv feminin, Stradă îngustă și scurtă. Din it. stradella. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stradella. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: stradă
STRADĂ ~ăzi substantiv feminin, 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbană). ~ principală. Om de pe (sau din) ~ necunoscut;...
Cum se pronunță: stradal
STRADAL ~ă (~i, ~e) adj., Care ține de stradă; referitor la stradă. Din it. stradale. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stradale. (sursa DEX...
Cum se pronunță: strachină
STRACHINĂ străchini substantiv feminin, 1) Vas (de lut, de metal etc.) adâncit, cu diverse întrebuințări. * A mânca dintr-o ~ cu cineva a fi prieten foarte...
Cum se pronunță: strabotomie
STRABOTOMIE substantiv feminin, Intervenție chirurgicală în vederea corectării strabismului. Din fr. strabotomie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză...
Cum se pronunță: a străjui
A STRĂJUI~iesc 1. Vb. intranz. A sta de strajă; a veghea. 2. tranz. A avea sub strajă; a păzi. Din sl. straža + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: a străfulgera
A STRĂFULGERA străfulgeră 1. tranz. 1) A străbate repede și pe neașteptate (ca fulgerul). Pasărea străfulgeră văzduhul. 2) (gânduri, idei etc.) A trece...
Cum se pronunță: a străbate
A STRĂBATE străbat 1. vb tranz. 1) (medii) A pătrunde de la o margine la alta, trecând prin interior. Glontele a străbătut peretele. 2) (suprafețe întinse)...
Cum se pronunță: a se strădui
A SE STRĂDUI mă ~iesc vb. intranz. A depune multă silință sau osteneală. Din sl. stradati. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stradati. (sursa...
Cum se pronunță: său II
SĂU II, sa (săi, sale) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuiește numele obiectului posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele...
Cum se pronunță: său I
SĂU I, sa (săi, sale) adj. pos., care înseamnă 1) Care aparține celui despre care se vorbește. Fratele său. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic...
