Cum se pronunță: scenograf
SCENOGRAF, scenografă (~i, ~ e ) m. și f. Specialist în scenografie. Pictor-scenograf. Din fr. scénographe, it. scenografe. Sursa DEX ’09. Etimologie:...
Cum se pronunță: scenic
SCENIC, scenică (~ci, ~ce)adj 1) Care ține de scenă; caracteristic scenei. Artă scenică. Spațiu scenic parte a scenei unde se desfășoară jocul artiștilor....
Cum se pronunță: scenetă
SCENETĂ, scenete, substantiv feminin, Piesă de teatru într-un act, cu personaje puține, cu intrigă simplă, având de obicei un caracter comic. Din it. scenetta....
Cum se pronunță: scenariu
SCENARIU, scenarii, substantiv neutru, 1) Acțiune a unei piese (de teatru). 2) Text succint care cuprinde subiectul unei piese de teatru, al unui spectacol sau...
Cum se pronunță: scenarist
SCENARIST, scenaristă ( ~ști, ~ste ) substantive masculin și feminin, Autor de scenarii. Din fr. scénariste. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: scenă
SCENĂ, scene, substantiv feminin, 1) Parte în formă de platformă a unei săli de spectacole, special amenajată pentru reprezentații artistice. A pune în scenă...
Cum se pronunță: scelerat
SCELERAT, scelerată (~ți, ~te) și substantival livr. (despre persoane) Care a săvârșit sau este în stare să săvârșească o crimă; criminal. Din fr. scélerat....
Cum se pronunță: scârțâitor
SCÂRȚÂITOR, scârțâitoare (~ori, ~oare) Care scârțâie; care produce scârțâituri. Din scârț + suf. tor. Sursa DEX ’09. Etimologie: Din cuvântul...
Cum se pronunță: scadent
SCADENT, scadentă (~ți, ~te) adj. (despre datorii) Care trebuie achitat; ajuns la termenul de plată. Din it. scadente. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: a schelălăi
A SCHELĂLĂI, pers. 3 schelălăie, vb. intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite, dese și repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge...
Cum se pronunță: a scenariza
A SCENARIZA, scenarizez, vb. tranz. (o lucrare literară) A transpune în scenariu de teatru sau de film. Din engl. scenarize. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: a scârtui
A SCÂRTUI, scârtuiesc, vb. tranz. pop. (paie, fân etc.) A clădi în scârte. /Din scârtă. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din scârtă, cuvânt...
