Cum se pronunță: fior
FIOR, fiori, substantiv masculin 1. Senzaţie neplăcută, provocată de frig; 2. Emoţie puternică pricinuită de o reacţie nervoasă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime:...
Cum se pronunță: fiong
FIONG, fionguri, substantiv neutru: Fundă confecţionată din panglici cu ciucuri, purtată de femei ca podoabă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: fiolă
FIOLĂ, fiole, substantiv feminin: Flacon mic de sticlă, închis ermetic, în care se păstrează medicamente în stare sterilă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: fino-ugric
FINO-UGRIC, fino-ugrică, adjectiv 1. Limbi fino-ugrice familie de limbi vorbite în unele regiuni din nordul şi centrul Europei şi din nordul Asiei; 2.Care aparţine...
Cum se pronunță: finit
FINIT, -Ă, finiți, -te, adjectiv 1. (mai ales în opoziţie cu infinit) Care are anumite limite; mărginit; limitat; 2. (despre produse) Care a fost supus tuturor...
Cum se pronunță: finiș
FINIȘ, finișuri, substantiv neutru 1. Parte finală a unei întreceri sportive; 2. Sfârşitul unei acţiuni. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: finisor I
FINISOR, finisoare, substantiv Maşină folosită la construcţiile rutiere pentru executarea diferitelor operaţii (distribuirea, bătătorirea şi nivelarea materialelor...
Cum se pronunță: finisa
A FINISA, finisez, verb: (obiecte) A aduce la condiţiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfârşit; a definitiva. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: fini
A FINI, finesc, verb: rar A duce până la fine; a termina; a sfârşi; a isprăvi; a dovedi; a încheia; a mântui. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: finețe
FINEȚE, finețuri, substantiv feminin 1. Caracter fin; 2. Calitate superioară; 3. fig. Spirit profund de percepere a realităţii; şlif. Sursa: DEX ‘09 Sinonime:...
Cum se pronunță: finet
FINET, fineturi, substantiv neutru 1. Ţesătură uşoară şi moale de bumbac, puţin scămoşată, folosită pentru confecţionarea lenjeriei; 2. la pl. Varietăţi...
Cum se pronunță: fine
FINE, substantiv neutru: (livr.) Parte cu care se termină sau se încheie ceva; punct terminal. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: capăt, sfârșit, deznodământ, epilog,...
