Cum se pronunță: sigă
SIGĂ feminin, Mineral moale, de culoare roșiatică sau albă, întrebuințat de zugravi și tăbăcari. Din sb. siga. Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă...
Cum se pronunță: sifonar
SIFONAR ~i substantiv masculin, Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoane sau care vinde sifoane. Din fr. siphon + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: sifon
SIFON ~oane substantiv feminin, 1) Tub în formă de U, folosit pentru trecerea unui lichid de la un nivel superior la un nivel inferior. 2) Butelie în care se...
Cum se pronunță: siflant
SIFLANT ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant. Din fr. sifflant. Etimologie:...
Cu:m se pronunță sifilitic
SIFILITIC ~că (~ci, ~ce)adj., 1) Care ține de sifilis; propriu sifilisului. 2) Care este provocat de sifilis. 3) și substantival Care suferă de sifilis. Din...
Cum se pronunță: sifilis
SIFILIS ~uri substantiv neutru, Boală venerică cronică, cauzată de un spirochet și transmisă prin contagiune sau ereditar. Din fr. syphilis, germ. Syphilis....
Cum se pronunță: siestă
SIESTĂ ~e substantiv feminin, rar Odihnă de după prânz. A-și face ~a a dormi după prânz. . Din fr. sieste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză...
Cum se pronunță: sienit
SIENIT ~e substantiv neutru, Rocă magmatică formată, mai ales, din feldspați alcalini și alte minerale, întrebuințată ca material de construcție. . Din...
Cum se pronunță: siderurgist
SIDERURGIST ~ști substantiv masculin, Muncitor din siderurgie. Din fr. sidérurgiste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sidérurgiste. (sursa DEX...
Cum se pronunță: siderurgic
SIDERURGIC ~că (~ci, ~ce), adj. Care ține de siderurgie; propriu siderurgiei. Din fr. sidérurgique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sidérurgique....
Cum se pronunță: a silabisi
A SILABISI~esc, vb tranz. A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a bucheri. Din ngr. sillávisa. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă...
Cum se pronunță: a sigila
A SIGILA ~ez, vb. tranz. (uși, seifuri, pachete etc.) A închide aplicând un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. Din lat. sigilare....
