Cum se pronunță: sidefat
SIDEFAT ~tă (~ți, ~te), adj. Care imită sideful; ca de sidef. Din turc. sedef. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă sedef. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: silfidă
SILFIDĂ ~e substantiv feminin, 1) la pl. Familie de insecte coleoptere ale căror larve se hrănesc cu cadavre sau cu plante leguminoase. 2) Insectă din această...
Cum se pronunță: silex
SILEX ~uri substantiv neutru, 1) Rocă silicioasă, foarte dură, întrebuințată la fabricarea faianței, a smalțului și ca abraziv; cremene. 2) Obiect (unealtă,...
Cum se pronunță: sileptic
SILEPTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de silepsă; propriu silepsei. Din fr. sylleptique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sylleptique. (sursa...
Cum se pronunță: silepsă
SILEPSĂ ~e substantiv feminin, Construcție sintactică în care acordul cuvintelor se face după sens și nu după regulile gramaticale. Din ngr. sýllepsis, lat....
Cum se pronunță: silențios
SILENȚIOS ~oasă ( ~oși, ~oase) adj., Care nu produce zgomot. Mașină ~oasă. Din fr. silencieux, lat. silentiosus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză...
Cum se pronunță: silă
SILĂ ~e substantiv feminin, Sentiment sau senzație de neplăcere față de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ◊ A-i face (sau a i se...
Cum se pronunță: silabism
SILABISM substantiv neutru, lingv. Scriere în care fiecărei silabe îi corespunde un semn grafic. Din fr. syllabisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză...
Cum se pronunță: silabic
SILABIC ~că (~ci, ~ce), adj. 1) Care ține de silabă; propriu silabei. 2) Care constă din silabe. Scriere ~că scriere în care fiecare silabă este reprezentată...
Cum se pronunță: silabă
SILABĂ ~e substantiv feminin, Unitate fonetică minimă a lanțului vorbirii, alcătuită din unul sau mai multe sunete, care se pronunță printr-un singur efort...
Cum se pronunță: silabație
SILABAȚIE ~i substantiv feminin, Descompunere a cuvântului în silabe. Din fr. syllabation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllabation. (sursa...
Cum se pronunță: sihăstrie
SIHĂSTRIE ~i substantiv feminin, 1) Viață de sihastru; pustnicie; schimnicie. 2) Loc unde trăiește un sihastru. 3) fig. Loc pustiu; singurătate; pustietate....
