Cum se pronunță: sihastru
SIHASTRU ~ștri substantiv masculin, 1) Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; schimnic;...
Cum se pronunță: siguranță
SIGURANȚĂ ~e substantiv feminin, 1) Situație fără pericol; lipsă de primejdie; securitate. ◊ A fi în ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsă de îndoială;...
Cum se pronunță: sigur I
SIGUR I adv. 1) Fără îndoială; negreșit. ~ că da. Mai mult ca ~ fără nici o îndoială; precis. 2) Cu încredere în sine. A se ține ~. Din ngr. síghuros....
Cum se pronunță: sigur II
SIGUR II ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care nu provoacă îndoială; neîndoielnic; cert; incontestabil. Victorie ~ă. 2) Care este încredințat, convins. ~ de reușită....
Cum se pronunță: signatură
SIGNATURĂ ~i substantiv feminin, poligr. 1) Cifră, steluță sau alt semn ce se pune pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr-o publicație, pentru a înlesni...
Cum se pronunță: signal
SIGNAL ~e substantiv neutru, 1) Semnal sonor (produs de o sirenă, de un fluier etc.). 2) Fluier mic folosit la producerea unor semnale sonore (de către polițiști,...
Cum se pronunță: sigmatism
SIGMATISM substantiv neutru, Folosire frecventă a siflantelor (mai ales a sunetului „s”) în locul altor sunete din cauza unui defect al vorbirii. Din fr. sigmatisme....
Cum se pronunță: sigma
SIGMA substantiv feminin, invar. Litera „S” în alfabetul grecesc. Din ngr. sigma, fr. sigma. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sigma. (sursa...
Cum se pronunță: siglă
SIGLĂ ~e substantiv feminin, Grup de litere inițiale care constituie o abreviere. Din fr. sigle. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sigle. (sursa...
Cum se pronunță: sigilografie
SIGILOGRAFIE substantiv feminin, Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul sigiliilor; sfragistică. Din fr. sigillographie. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: sigilografic
SIGILOGRAFIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de sigilografie; propriu sigilografiei. Din fr. sigillographique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză...
Cum se pronunță: sigiliu
SIGILIU ~i substantiv neutru, 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care este gravată în relief o monogramă, o efigie, o emblemă și care se aplică...
