AFLUENȚĂ substantiv feminin Mulţime de oameni care se îndreaptă spre acelaşi punct; aflux, îmbulzeală, năvală. Cantitate mare; abundență, belşug de produse. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affluence și affluentia (DEX ’09).
A
Cum se pronunță: afluent
AFLUENT, afluenți, substantiv masculin Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affluent și affluens, -ntis (DEX ’09).
Cum se pronunță: afloriment
AFLORIMENT, aflorimente, substantiv neutru Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale: deschidere geologică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affleurement (DEX ’09).
Cum se pronunță: aflicțiune
AFLICȚIUNE, aflicțiuni, substantiv feminin 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affliction (DEX ’09).
Cum se pronunță: a aflui
AFLUI, afluiesc, verb IV. Intranz. (Despre lichide) A curge într-o direcţie unică. (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeaşi direcţie. A se îmbulzi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affluer și affluere (DEX ’09).
Cum se pronunță: aflictiv
AFLICTIV, -A, aflictivi, -e, adjectiv (Jur.; despre pedepse) Care loveste direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: afflictif (DEX ’09).
Cum se pronunță: aflător
AFLĂTOR, -OARE, aflători, -oare, adjectiv (Rar) Care (se) află, (se) găseşte. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: aflare
AFLARE substantiv feminin Actiunea de a (se) afla şi rezultatul ei. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: afixal
AFIXAL, -A, afixali, -e, adjectiv (Gram.) Cu afix. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affixal (DEX ’09).
Cum se pronunță: afix
AFIX, afixe, substantiv neutru 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affixe și affixus (DEX ’09).
