A

AFIŞOR, -OARE, afişori, -oare, substantiv masculin şi feminin, s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care se ocupă cu lipirea afişelor. 2. S.n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafaţă apar caractere alfanumerice comandate electric; afişaj optic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: afficheur (DEX ’09).

AFIŞIER, afişiere, substantiv neutru Vitrină, panou sau construcţie specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunțuri. Sursa: DEX ’09

AFIŞARE, afişări, substantiv feminin Actiunea de a (se) afişa. Sursa: DEX ’09

AFIŞAJ, afişaje, substantiv neutru 1. Faptul de a afişa; lipire de afişe. 2. Afişaj optic = afişor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affichage (DEX ’09).

AFIŞ, afişe, substantiv neutru Înştiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunţă ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică şi culturală; afipt. Gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affiche (DEX ’09).

AFIRMAȚIE, afirmații, substantiv feminin Declarație, sustinere a unei păreri (exprimată cu tărie). (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affirmation și affirmatio (DEX ’09).

AFIRMATIV, -A, afirmativi, -e, adjectiv Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care contine o afirmaţie. Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affirmatif și affirmativus (DEX ’09).

AFIRMARE, afirmări, substantiv feminin Acţiunea de a (se) afirma şi rezultatul ei. Sursa: DEX ’09

AFLA, aflu, verb I. 1. Tranz. şi intranz. A lua cunoştință despre ceva; căpăta informaţii, veşti, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. […]

AFIŞA, afişez, verb I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de…Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărăşia cuiva (în mod ostentativ). afficher. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: afficher (DEX ’09).