A

AFION substantiv neutru 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile neogreacp și turcă: afióni și afyon (DEX ’09).

AFINOR, afinori, substantiv masculin Muncitor care lucrează la afinare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affineur (DEX ’09).

AFINITATE, afinităţi, substantiv feminin 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datoră asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substante de a se ombina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți şi rudele celuilalt sot. […]

AFINIŞ, afinişuri, substantiv neutru Loc pe care cresc afini. Sursa: DEX ’09

AFINET, afineturi, substantiv neutru (Rar) Afiniş. Sursa: DEX ’09

AFINĂ, afine, substantiv feminin Fructul comestibil al afinului¹, o bacă în formă de bobiţă neagră-abăstruie, brumată, cu gust acrişor. Sursa: DEX ’09

AFINATĂ, afinate, substantiv feminin Băutură alcoolică preparată din afine. Sursa: DEX ’09

AFINARE, afinări, substantiv feminin Actiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtze a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. Perioadă din procesulde elaborare a otelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoae şi se îndepărtează oxizii rezultati. 2. Operatie de purificare a zahăruluibrut, premergătoare decolorării şi rafinării. 3. Eliminare completă a gazelorproduse în topitura […]

AFINANT, afinanţi, substantiv masculin Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fibrică sticla, pentru a se realiza afinare. Sursa: DEX ’09

AFINAJ, afinaje, substantiv neutru afinare Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affinage (DEX ’09).