A

ACUZAT, -Ă, acuzați, -te, substantiv masculin şi feminin Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acţiune în justitie; inculpat, pârât.- V. acuza. Sursa: DEX ’09

ACUZARE, acuzări, substantiv feminin Acţiunea de a acuza şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzație, acuză. (Concr.) Parte care acuză la un proces. – V. acuza. Sursa: DEX ’09

ACUZA, acuz, verb I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăți; a imputa. 2. A arăta, a vădi, a manifesta o reacţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accuser și accusare (DEX ’09).

ACUTIZA, acutizează, verb I. Refl. (Adesea fig.) A deveni acut. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: acutizzare (DEX ’09).

ACUT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Ascuţit, pătrunzător. (Despre dureri;adesea fig.) Intens, violent. 2. (Despre  boli) Cu evoluţie rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit, subţire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: acutus și acuto (DEX ’09).

ACUŞOR, acuşoare, substantiv neutru Diminutiv al lui ac.- Ac + suf. -uşor. Sursa: DEX ’09

ACUŞICA adverb (Pop.) Acuşi. – Acuşi + suf. -ica. Sursa: DEX ’09

ACUŞA adverb v. acuşi. Sursa: DEX ’09

ACUŞI adverb (Pop.) Îndată, imediat. Expr. Acuşi… acuşi… = când… când… (Rar) Înainte cu… [Var.: acúşa adv.] – Acu + şi. Sursa: DEX ’09

ACUSTOMAT, acustomate, substantiv neutru Dispozitiv adaptor electronic la un magnetofon pentru pornirea şi oprirea automată a aparatului, care asigură înregistrarea numai atunci când se vorbeşte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: akustomat (DEX ’09).