ACVANAUT, -Ă, acvanauți, -te, substantiv masculin şi feminin (Rar la f.) Specialist în scufundări făcute cu scopul de a cerceta mediul marin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aquanaute (DEX ’09).
A
Cum se pronunță: acvamarin
ACVAMARIN substantiv neutru Varietate limpede de beril de culoare albastru-deschis sau verzuie, folosită ca piatră prețioasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: acquamarina (DEX ’09).
Cum se pronunță: acvafortist
ACVAFORTIST, -A, acvafortişti, -ste, substantiv masculin şi feminin (Rar la f.) Gravor în acvaforte (1). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile italiană și franceză: acquafortista și acquafortiste (DEX ’09).
Cum se pronunță: acvaforte
ACVAFORTE, acvaforte, substantiv feminin 1. Procedeu de gravură care constă în corodarea unei plăci de cupru (pe care în prealabil s-a trasat un desen) cu ajutorul acidului azotic. 2. (Concr.) Gravură obținută prin acvaforte (1). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acquaforte (DEX ’09).
Cum se pronunță: acvadag
ACVADAG substantiv neutru Soluţie de grafit coloidal folosită ca strat conductor pe suprafața interioară a părții tronconice a tuburilor catodice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: acvadag (DEX ’09).
Cum se pronunță: acvacultură
ACVACULTURĂ substantiv feminin Maricultură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aquaculture (DEX ’09).
Cum se pronunță: acuză
ACUZĂ, acuze, substantiv feminin Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv). Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: acuzație
ACUZAȚIE, acuzații, substantiv feminin Acuzare, învinuire, învinovătire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accusation și accusatio (DEX ’09).
Cum se pronunță: acuzator
ACUZATOR, -OARE, acuzatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin şi feminin (Persoană) care acuză, care învinuieşte. Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată şi sustinerea învinuirii în fața instanţei în anumite cauze penale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accusateur (DEX ’09).
Cum se pronunță: acuzativ
ACUZATIV, acuzative, substantiv neutru Caz gramatical care are ca funcţiune specifică exprimarea complementului direct şi a unor atribute. Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziţie completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accusatif și […]
