ACAȚIU substantiv masculin v. acaţ. Sursa: DEX ’09
A
Cum se pronunță: acarniță
ACARNIŢĂ, acarnițe, s.f. (Reg.) Acăriţă. – Ac + suf. -arniță. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: a accepta
ACCEPTA, accept, verb I. Tranz. A fi de acord cu…; a primi, a consimți să…; a admite, a aproba, a încuviința. A suporta, a tolera. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accepter și acceptare (DEX ’09).
Cum se pronunță: a accentua
ACCENTUA, accentuez, verb I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidenţă, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-al- Din fr. accentuer. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accentuer (DEX ’09).
Cum se pronunță: acățat
ACĂȚAT, -Ă adjectiv v. agăţat. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: acățare
ACĂȚARE substantiv feminin v. agăţare. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: acătării
ACĂTĂRII adjectiv invariabil (Pop. şi fam.; de obicei la comparativ) 1. (Despre lucruri) Care posedă calităţi corespunzătoare scopului sau destinatiei; bun, frumos, de seamă. 2. (Despre oameni) De treabă, cumsecade, vrednic, cu calităţi deosebite. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: acătărea
ACĂTĂREA adjectiv invariabil v. acătării. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: acaustobiolitic
ACAUSTOBIOLITIC, -A, acaustobiolitici, -ce, adjectiv (Geol.) Referitor la acaustobiolit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acaustobiolitique (DEX ’09).
Cum se pronunță: acaustobiolit
ACAUSTOBIOLIT, acaustobiolite, substantiv neutru Rocă sedimentară de origine organică, necombustibilă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acaustobiolite (DEX ’09).
