ACCIZA, accizez, verb I. Tranz. A aplica accize la mărfuri, bunuri de consum etc. – De la acciză. Sursa: DEX ’09
A
Cum se pronunță: a accidenta
ACCIDENTA, accidentez, verb I. Tranz. şi refl. A (se) răni într-un accident. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: a accesa
ACCESA, accesez, verb I. Tranz. 1. (Inform.) A intra într-o retea, într-un program etc. pentru a afla date sau informații. 2. A obține o finanţare. A accesa fonduri europene. – Din engl. access. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: access (DEX ’09).
Cum se pronunță: acces
ACCES, (1) accesuri, (2) accese, substantiv netru 1. Posibilitate de a pătrunde, drept de a ajunge până într-un loc sau până la o persoană; p. ext. intrare. Cale (sau drum, şosea) de acces = drum care face legătura cu o şosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porţiune de drum în pantă […]
Cum se pronunță: acceptor
ACCEPTOR, -OARE, acceptori, -oare, adj., substantiv masculin (Fizică) (Atom de natură străină) care poate primi un electron suplimentar, determinând apariția unui gol pozitiv în masa unui semiconductor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accepteur
Cum se pronunță: acceptare
ACCEPTARE, acceptări, substantiv feminin Acţiunea de a accepta și rezultatul ei. Consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. Semnătură de aprobare pusă pe o poliţă prin care semnatarul se obligă să plătească la scadenţă suma din polița respectivă; accept. Manifestare a voinţei de a dobândi un anumit drept […]
Cum se pronunță: acceptabil
ACCEPTABIL, -A, acceptabili, -e, adjectiv Care poate fi acceptat; satisfăcător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: acceptable și acceptabilis (DEX ’09).
Cum se pronunță: accept
ACCEPT substantiv neutru Consimțământ scris pe o poliţă, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliţei, se obligă să achite beneficiarului, la scadenţă, suma de bani din polită. Încuviințare, aprobare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile germană și latină: akzept și acceptus (DEX ’09).
Cum se pronunță: accentuat
ACCENTUAT, -A, accentuați, -te, adjectiv, adverb 1. Adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Adj. Fig. Intensificat. 3. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Puternic, forzato. – V. accentua. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: accentuare
ACCENTUARE, accentuări, substantiv feminin Acţiunea de a (se) accentua. – V. accentua. Sursa: DEX ’09
