A

ACARINATĂ, acarinate, substantiv feminin (La pl.) Ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă şi cu aripi reduse; (şi la sg.) pasăre care face parte din această clasă; ratite. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: acarinatus (DEX ’09).

ACARICID, acaricide, substantiv neutru, adjectiv (Substanță) care omoară acarienii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acaricide (DEX ’09).

ACARIAN, acarieni, substantiv masculin (La pl.) Arahnide mici, cu capul, toracele şi abdomenul de obicei nediferenţiate, unele dintre ele fiind purtătoare de germeni ai unor maladii grave; (şi la sg.) exemplar din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acarien (DEX ’09).

ACARET, acareturi, substantiv neutru 1. Construcţie auxiliară care tine de gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: akaret (DEX ’09).

ACAR, acari, substantiv masculin Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acţionare a acelor de macaz şi asigură întreţinerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar. Sursa: DEX ’09

ACAPARATOR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin şi feminin (Persoană) care acaparează. – Acapara + suf. -tor. Sursa: DEX ’09

ACAPARARE, acaparări, substantiv feminin Acţiunea de a acapara. – V. acapara. Sursa: DEX ’09

A CAPPELLA locuțiune adjectivală, locuțiune adverbială (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. Sursa: DEX ’09

ACAPARA, acaparez, verb I. Tranz. A cumpăra toate mărfurile sau o anumită categorie de mărfuri de pe piață (pentru speculă); a pune stăpânire (în mod silnic, necinstit) pe…  A-şi însuşi totul pentru sine în dauna altora. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accaparer (DEX ’09).