ACADEMICIAN, -Ă, academicieni, -e, substantiv masculin şi feminin Membru (de onoare sau titular) al unei academii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: académicien (DEX ’09).
A
Cum se pronunță: academic
ACADEMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care tine de academie, privitor la academie. Titlu academic = diplomă obţinută într-o scoală de grad universitar. (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convenţional. Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de şcoală de […]
Cum se pronunță: acadea
ACADEA, acadele, substantiv feminin Bomboană preparată din zahăr topit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: akede (DEX ’09).
Cum se pronunță: acacie
ACACIE, acacii, substantiv feminin Nume dat arborilor sau arbuştilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivați ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor şi pentru extragerea gumei arabice Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: acacia (DEX ’09).
Cum se pronunță: acacia
ACACIA substantiv feminin v. acacie. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: ac
AC, ace, substantiv n. 1. Mică ustensilă de oțel, subțire, ascuțită şi lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir, care serveşte la cusut. Expr. A avea (sau agăsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva. A călca (sau a umbla) ca […]
Cum se pronunță: abuziv
ABUZIV, -A, abuzivi, -e, adjectiv 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acţiunile omului) Arbitrar, ilegal (despre oameni) care comite un abuz (1), care abuzează de puterea sa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abusif și abusivus (DEX ’09).
Cum se pronunță: abuz
ABUZ, abuzuri, substantiv neutru 1. Încălcare a legalităţii; (concr.) faptă ilegală. Abuz de putere = delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale. Abuz de încredere = înşelăciune care constă în însuşirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredintat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în […]
Cum se pronunță: aburos
ABUROS, -OASĂ, aburoşi, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: aburit
ABURIT, -A, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate aburi, din care ies aburi. Fig. Aprins la faţă; îmbujorat; înroşit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi. Sursa: DEX ’09
