C

CĂRUNT, -Ă, cărunți, -te, adjectiv 1. (Despre par, barba, mustata) Care a inceput sa albeasca; 2. (Despre oameni) Care are fire de par alb. Sursa: DEX ’09 Sinonime: încărunțit, sur, (pop.) înspicat, (reg.) sein, siv, (prin Olt. și Munt.) spicat, (fig.) nins (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: canutus (DEX ’09).

CĂRUCIOR, cărucioare, substantiv neutru 1. Trasurica in care sunt purtati copiii mici; 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roti de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obisnuite si care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distante scurte; 3. Subansamblu al unei masini-unelte, al unei masini […]

CĂRUCIOARĂ, cărucioare, substantiv feminin (rar): Diminutiv al lui căruță. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căruță + suf. -ioară (DEX ’09).

CĂRUCEAN, cărucene, substantiv neutru: (reg.) Căruț. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căruț + suf. -ean (DEX ’09).

CĂRȚULIE, cărțulii, substantiv feminin: Cărticică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carte + suf. -ulie (DEX ’09).

CĂRȚOI, cărțoaie, substantiv neutru (fam.): Augmentativ al lui carte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carte + suf. -oi (DEX ’09).

CĂRTURĂRIE, substantiv feminin (rar, înv.): Învățătură, erudiție. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărturar + suf. -ie (DEX ’09).

CĂRTURĂREȘTE, adverb (rar): Ca un cărturar, în felul cărturarilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărturar + suf. -ește (DEX ’09).

CĂRTURĂRESC, -EASCĂ, cărturărești, adjectiv: De cărturar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: livresc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cărturar + suf. -esc (DEX ’09).

CĂRTURĂREASĂ, cărturărese, substantiv feminin: Femeie care se indeletniceste cu ghicitul in carti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărturar + suf. -easă (DEX ’09).