CĂRTURAR, cărturari, substantiv masculin: Învățat, erudit, savant. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: hartulários (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cărticică
CĂRTICICĂ, cărticele, substantiv feminin 1. Diminutiv al lui carte; cartisoara, cartulie; 2. Pachetel cu foite de tigara. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: cărpiniță
CĂRPINIȚĂ, cărpinițe, substantiv feminin: Arbore scund cu scoarta neteda, cenusie, cu frunze ovale, mici, dintate si cu flori in amenti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carpen + suf. -iță (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărpiniș
CĂRPINIȘ, cărpinișuri, substantiv neutru: Padurice sau desis de carpeni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carpen + suf. -iș (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărpinaș
CĂRPINAȘ, cărpinași, substantiv masculin: Diminutiv al lui carpen. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carpen + suf. -aș (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărpinar
CĂRPINAR, cărpinari, substantiv masculin (reg.): Carpen. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din carpen (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărpănoșie
CĂRPĂNOȘIE, substantiv feminin: Zgârcenie, avariție, meschinărie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărpănos + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: a (se) căsători
A (SE) CĂSĂTORI, (mă) căsătoresc, verb: A (se) uni prin casatorie cu cineva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop. și fam.) a se căpătui, (reg.) a se toldui, a se lega, a se uni, (pop.) a se însoți, a se lua, cununa, însura, mărita (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din căsător (înv. „soț” din casă + suf. […]
Cum se pronunță: a căsăpi
A CĂSĂPI, căsăpesc, verb: (adesea fig.) A taia in bucati, a macelari, a cioparti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din casap (DEX ’09).
Cum se pronunță: cătănime
CĂTĂNIME, cătănimi, substantiv feminin (reg.): Mulțime de cătane. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cătane + suf. -ime (DEX ’09).
