C

CĂRĂUȘIE, cărăușii, substantiv feminin 1. Transport de marfuri sau de persoane (in vehicule cu tractiune animala), de obicei pe baza unui contract;  2. Ocupatia de caraus. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărăuș + suf. -ie (DEX ’09).

CĂRBUNAR, cărbunari, substantiv masculin 1. Muncitor care lucreaza la producerea carbunelui de lemn; 2. Persoana care vinde carbuni. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) mangalagiu, mangalar, mangalizator, (reg.) bocșer, (prin Maram.) săhălbar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cărbune + suf. -ar (DEX ’09).

CĂRBUNĂRIE, cărbunării, substantiv feminin: Loc sau cuptor unde se fac carbuni de lemn. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărbune + suf. -ărie (DEX ’09).

CĂRBUNE, cărbuni, substantiv masculin I. 1. Roca sedimentara combustibila amorfa, de culoare galbuie, bruna pana la neagra, friabila, rezultata prin acumularea materiei vegetale si imbogatirea lenta in carbon a acesteia, folosita drept combustibil si ca materie prima in industria chimica, in metalurgie etc.; 2. Bucata de lemn arsa partial de foc; taciune; prin extensiune, bucata […]

CĂRBUNOS, -OASĂ, cărbunoși, -oase, adjectiv: (Despre roci sedimentare sau cristaline) Care contine pulbere de carbune Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărbune + suf. -os (DEX ’09).

CĂRINDAR, substantiv neutru: (pop.) Ianuarie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calendarius (DEX ’09).

CĂMAȘĂ, cămăși, substantiv feminin 1. Imbracaminte (de panza, matase etc.) care se poarta pe piele, acoperind partea superioara a corpului; 2. Membrana, invelis (subtire); captuseala care imbraca diferite obiecte, piese etc.; 3. camasa-broastei = alga verde de apa dulce de forma unei retele, alcatuita din celule lungi, cilindrice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]

CĂMARĂ, cămări, substantiv feminin 1. Incapere mica in care se pastreaza alimente; 2. (inv.) Camera, odaie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit probabil din limba latină: camara în loc de cam(m)ara „cameră” (DEX ’09).

CĂLUȘEL, călușei, substantiv masculin 1. Diminutiv al lui cal, căluț; 2. (La plural) Instalatie alcatuita din mai multi caisori de lemn pe care incaleca copiii si care se invartesc in jurul unui ax, fiind suspendati de niste barne transversale; carusel; 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; 4. Calus. Sursa: DEX ’09 Etimologie: […]

CĂLUȘAR, călușari, substantiv masculin 1. (La plural, art.) Calus; 2. (La plural) Grup de dansatori care, in saptamana Rusaliilor, executa (la sate) jocul traditional denumit calusul; (si la singular) fiecare dintre flacaii care joaca acest dans. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căluș + suf. -ar (DEX ’09).