CARANTINĂ, carantine, substantiv feminin 1. Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bântuită de o epidemie; 2. Punct sanitar de control al persoanelor, mărfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
C
Cum se pronunță: caramel
CARAMEL, substantiv neutru: Produs obţinut prin topirea zahărului şi folosit în cofetărie, la colorarea unor băuturi sau alimente. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caramel (DEX ’09).
Cum se pronunță: caramea
CARAMEA, caramele, substantiv feminin: Bomboană făcută din caramel, cu adaos de substanţe aromatice şi colorante. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caramel; limba germană: Karamelle (DEX ’09).
Cum se pronunță: carambol
CARAMBOL, caramboluri, substantiv neutru 1. (la jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a două bile străine; 2. (fig. fam.) Situaţie încurcată; neînţelegere; încurcătură; zăpăceală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) carambolaj (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carambole (DEX ’09).
Cum se pronunță: caraghioslâc
CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, substantiv neutru: Vorbă sau acţiune care provoacă râsul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bufonerie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: karagözlük (DEX ’09).
Cum se pronunță: caraghios
CARAGHIOS, -OASĂ, caraghioși, -oase, adjectiv: Care provoacă râsul; ridicol. Sursa: DEX ’09 Sinonime: buf, ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim, comic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: karagöz (DEX ’09).
Cum se pronunță: caragață
CARAGAȚĂ, caragațe, substantiv feminin 1. (reg.) Pasăre din familia corvidelor, de talie mică, cu aripi scurte şi cu coadă lungă, foarte gălăgioasă şi hrăpăreaţă; coţofană; 2. (fig.) Femeie vorbăreaţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: karakáxa (DEX ’09).
Cum se pronunță: caragană
CARAGANĂ, caragane, substantiv feminin: Arbust, originar din Asia, cu flori galbene şi cu frunze compuse, cultivat în scopuri decorative. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caragan (DEX ’09).
Cum se pronunță: caracul
CARACUL, substantiv neutru 1. Rasă de oi, originară din Asia Centrală (oraşul Karakul), ai căror miei au o blană buclată; 2. Blană de miel din această rasă, din care se fac paltoane, căciuli etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caracul (DEX ’09).
Cum se pronunță: caracudă
CARACUDĂ, caracude, substantiv feminin 1. Peşte dulcicol din familia crapilor, de culoare gălbuie-aurie, având corp plat şi cap mic; caras; 2. Nume dat oricărui peşte mărunt; 3. (fig.) Persoană fără valoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: karakuda (DEX ’09).
