CHELIE, chelii, substantiv feminin 1. Cădere totală sau parţială a părului de pe cap, provocată de diferite boli; pleşuvie; calviţie; 2. Porţiune a capului de pe care a căzut definitiv părul; pleşuvie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: chel + suf. -ie (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: chelicer
CHELICER, chelicere, substantiv neutru: Apendice al arahnidelor cu care prind hrana. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: chélicere (DEX ’09).
Cum se pronunță: chelfăneală
CHELFĂNEALĂ, chelfăneli, substantiv feminin: (pop., fam.) Bătaie zdravănă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a chelfăni + suf. -eală (DEX ’09).
Cum se pronunță: chelbe
CHELBE, substantiv feminin (pop.): Stare patologică a organismului care provoacă căderea parţială a părului de pe cap; peladă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din chelbaş (DEX ’09).
Cum se pronunță: chelbaș
CHELBAȘ, -Ă, chelbași, -e, adjectiv: (reg.) Care are chelbe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kelbaşlü (DEX ’09).
Cum se pronunță: chelar
CHELAR, chelari, substantiv masculin: Dregător care avea în grijă pivniţele şi cămările boiereşti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kelaru (DEX ’09).
Cum se pronunță: chel
CHEL, -EALĂ, chei, –ele, adjectiv: Care are chelie; pleşuv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kel (DEX ’09).
Cum se pronunță: cheiță
CHEIȚĂ, cheițe, substantiv feminin (diminutiv de la cheie) 1. Cusătură care întăreşte locurile mai solicitate la obiectele de îmbrăcăminte; 2. Cheotoare subţire făcută din aţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cheie + suf. -iţă (DEX ’09).
Cum se pronunță: cheiropter
CHEIROPTER, cheiroptere, substantiv neutru 1. Ordin de mamifere adaptate la zbor, cu aripi formate dintr-o membrană întinsă între corp, membre şi coadă (reprezentanţi: liliacul, vampirul etc.); 2. Animal din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: chéiropteres (DEX ’09).
Cum se pronunță: cheie
CHEIE, chei, substantiv feminin 1. Obiect de diferite forme care serveşte la încuierea-descuierea unui lacăt sau a unei broaşte; 2. Instrument cu care se strânge ori se desface un şurub sau o piuliţă; 3. (muz.) Semn convenţional pus la începutul portativului pentru a indica poziţia unei note; 4. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor; 5. […]
