C

A CHELI, chelesc, verb: A pierde părul de pe cap; a deveni chel; a pleşuvi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din chel (DEX ’09).

A CHELFĂNI, chelfănesc, verb 1. (pop.) A bate tare; a aghesmui; 2. (fig.) A mustra cu asprime. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

A CHELĂLĂI, chelălăie, verb 1. (despre câini) A scoate sunete ascuţite şi tânguitoare; a scheuna; 2. fig. pop. (mai ales despre copii) A plânge cu sunete dese. Sursa: DEX ’09 Etimologie: formație onomatopeică (DEX ’09).

CHEIAJ, substantiv neutru: Staţionare la chei a unei nave. Sursa: DEX ’09 Etimologie: chei + suf. -aj (DEX ’09).

CHEI, cheiuri, substantiv neutru 1. Construcţie amenajată pe malul unei ape navigabile, servind la acostarea, încărcarea şi descărcarea navelor şi, totodată, la consolidarea malului; 2. Stradă de-a lungul unei asemenea construcţii; splai; 3. Platformă construită special de-a lungul unei linii de cale ferată pentru a uşura încărcarea-descărcarea vagoanelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]

CHEHAIA, chehaiale, substantiv feminin (înv.) 1. Slujbaş la vamă sau la poştă; 2. Persoană care administra curtea unui vizir sau a unui paşă; 3. Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kehaya (DEX ’09).

CHEFLIU, –IE, cheflii, adjectiv și substantiv: Care are chef; cu chef; bine dispus; vesel. Sursa: DEX ’09 Sinonime: petrecăreț, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: keyfli (DEX ’09).

CHEFIR, chefiruri, substantiv neutru: Produs lactat acidulat, preparat din lapte dulce. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: kéfir, képhir (DEX ’09).

A CHEFUI, cheuiesc, verb: A face un chef; a benchetui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: chef + suf. -ui (DEX ’09).