CÂRNUȚ, -Ă, cârnuți, -țe, adjectiv: (rar) Diminutiv al lui cârn. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârn + suf. -uț (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cârnitură
CÂRNITURĂ, cârnituri, substantiv feminin: (pop.) Cotitură (a unui drum). Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cârni + suf. -tură (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârnit
CÂRNIT, cârnituri, substantiv neutru: Faptul de a (se) cârni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cârni (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârnire
CÂRNIRE, cârniri, substantiv feminin: Acțiunea de a (se) cârni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cârni (DEX ’09).
Cum se pronunță: a cârcăli
A CÂRCĂLI, cârcălesc, verb (pop.) 1. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli; 2. A murdari. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă: krkaljiti (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercuit
CERCUIT, substantiv neutru: (înv.) Faptul de a cercui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cercui (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercuire
CERCUIRE, cercuiri, substantiv feminin: Acțiunea de a cercui; cercuială. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cercui (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercuială
CERCUIALĂ, cercuieli, substantiv feminin: (înv.) Cercuire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cercui + suf. -eală (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercosporioză
CERCOSPORIOZĂ, substantiv feminin: Boala a plantelor provocata de ciuperci, care se manifesta prin aparitia, pe frunze, a unor pete circulare, brune sau albicioase. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cercosporiose (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercopitecid
CERCOPITECID, cercopitecide, substantiv neutru 1. (la plural) Familie de maimute din care fac parte cercopitecul, pavianul si magotul; 2. (la singular) maimuta din aceasta familie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cercopithécide (DEX ’09).
