C

CEAPCÂN, ceapcâni, substantiv masculin: (reg., adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çapkın (DEX ’09).

CEAPCĂ, cepci, substantiv feminin: (rar, înv.) Chipiu (polonez), șapcă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză: czapka (DEX ’09).

CEAPĂ, cepe, substantiv feminin 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica, verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa); 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase […]

CEANGĂU, ceangăi, substantiv masculin 1. (la plural) Nume dat populatiei de grai romanesc si maghiar si de religie catolica, emigrata de-a lungul timpului din sud-estul Transilvanei in Moldova (mai ales in judetul Bacau); 2. (la singular) Persoana care face parte din aceasta populatie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: csángó (DEX ’09).

CEANAC, ceanace, substantiv neutru: (reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çanak (DEX ’09).

CEAMUR, substantiv neutru: (reg.) Material de constructie constituit din lut framantat cu paie locate (si cu unele substante minerale), intrebuintat la tencuirea sau la construirea caselor taranesti, a cuptoarelor etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çamur (DEX ’09).

CEAMBUR, ceambururi, substantiv neutru: (înv.) Detasament (tataresc) trimis (sau plecat) sa prade; expr. (pop.) A bate ceamburul = a umbla fara rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: čambul (DEX ’09).

CEAM, ceamuri, substantiv neutru: Nava fluviala remorcata care are magazii cu deschideri de dimensiuni mari si care este folosita mai ales pentru transportul pietrei sau nisipului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: șlep (Sursă: Sinonime 2002) Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çam (DEX ’09).

CEALMAGIU, cealmagii, substantiv masculin: (înv.) Bărbat care purta cealma; prin extensiune, turc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cealma + suf. -giu (DEX ’09).

A CERCETA, cercetez, verb 1. A (se) examina cu atentie; a (se) observa, a (se) controla; 2. A cauta sa afle; a se informa; a iscodi; 3. A intreba, a chestiona; 4. (mil.) A efectua o cercetare; 5. (pop.) A vizita. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: circitare („a da târcoale”) (DEX […]