C

CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, substantiv masculin și feminin: Persoană (în special bărbat) necăsătorită. Sursa: DEX ’09 Sinonime: burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célibataire (DEX ’09).

CELIBAT, substantiv neutru: Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. Sursa: DEX ’09 Sinonime: burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célibat; limba latină: caelibatus (DEX ’09).

CELIAC, -Ă, celiaci, -ce, adjectiv: (anat.) Al cavității abdominale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: coeliaque (DEX ’09).

CELESTINĂ, substantiv feminin: Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célestine (DEX ’09).

CELESTIN, celestini, substantiv masculin: Calugar apartinand unui ordin catolic fondat in anul 1254. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célestin (DEX ’09).

CELESTĂ, celeste, substantiv feminin: Instrument muzical de percutie cu claviatura, ale carui sunete sunt produse prin lovirea unor placi de metal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célesta (DEX ’09).

CELEST, -Ă, celești, -ste, adjectiv: (livr.) Ceresc; (fig.) foarte frumos, minunat, divin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: céleste; limba latină: caelestis (DEX ’09).

CELERITATE, substantiv feminin: (livr.) Iuțeală, repeziciune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célérité; limba latină: celeritas, -atis (DEX ’09).