CERBĂRIE, cerbării, substantiv feminin: (rar) Loc, teren unde sunt ținuți cerbii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cerb + suf. -ărie (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cerb
CERB, cerbi, substantiv masculin: Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: cervus (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerărit
CERĂRIT, substantiv neutru: (înv.) Impozit pe producția de ceară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceară + suf. -ărit (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceratit
CERATIT, ceratiți, substantiv masculin: Moluscă cefalopodă fosilă din era mezozoică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: kéras (genitiv kératos) (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerargirit
CERARGIRIT, substantiv neutru: Clorură de argint naturală, folosită ca minereu de argint. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cérargyrite (DEX ’09).
Cum se pronunță: celofan
CELOFAN, substantiv neutru: Produs chimic obtinut din solutie de viscoza sub forma de filme si de foi subtiri transparente, impermeabile, insolubile in apa si in alcool, folosit la ambalaje. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cellophane (DEX ’09).
Cum se pronunță: celochit
CELOCHIT, substantiv neutru: Chit constituit dintr-un bitum moale si din var gros, cu adaos de fibre de celuloza, folosit la executarea izolatiilor hidrofuge. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cel[uloză] + chit (DEX ’09).
Cum se pronunță: a cerca
A CERCA, cerc, verb 1. (pop.) A cerceta, a examina; a iscodi; 2. (pop.) A se stradui, a se sili; a cauta sa…; 3. (pop.) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etc.; 4. (inv. si reg.) A cauta; 5. (inv.) A supune la grele incercari; 6. (reg.) A vizita, a […]
Cum se pronunță: cenușiu I
CENUȘIU, –IE, cenușii, adjectiv 1. De culoarea cenușii; 2. (fig.) Șters, lipsit de expresivitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sângepiu, (turcism înv.) bozafer, întunecat, pământiu, (reg.) pământit, pământos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cenușă + suf. -iu (DEX ’09).
Cum se pronunță: cenușiu II
CENUȘIU, substantiv neutru: Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; gri, sur. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cenușă + suf. -iu (DEX ’09).
